- pronunţá
- vb., ind. prez. 1 sg. pronúnţ, 3 sg. şi pl. pronúnţã
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
pronunţá
Look at other dictionaries:
pronunţa — PRONUNŢÁ, pronunţ, vb. I. 1. tranz. A emite, a rosti sunete, silabe, cuvinte, propoziţii, fraze; a articula. ♦ A ţine un discurs, o cuvântare etc. 2. tranz. A da o hotărâre, o sentinţă judecătorească; a declara ceva în virtutea autorităţii cu… … Dicționar Român
rosti — ROSTÍ, rostésc, vb. IV. 1. tranz. A articula, a pronunţa sunete, cuvinte cu ajutorul organelor vorbirii. 2. tranz. (Adesea fig.) A spune, a vorbi, a povesti; a expune. 3. refl. (Rar) A se pronunţa, a şi spune părerea autorizată. ♦ tranz. A… … Dicționar Român
declara — DECLARÁ, declár, vb. I. 1. tranz. A anunţa ceva prin grai sau în scris; a spune, a afirma deschis, a face cunoscut. ♦ A face o comunicare cu caracter oficial în faţa unei autorităţi, ♦ A da pe faţă, a mărturisi cuiva un sentiment intim. 2. tranz … Dicționar Român
pronunţat — PRONUNŢÁT, Ă, pronunţaţi, te, adj. Accentuat, reliefat, scos în evidenţă. – v. pronunţa. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PRONUNŢÁT adj. 1. v. evident. 2. v. proeminent. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime PR … Dicționar Român
dicţiune — DICŢIÚNE, dicţiuni, s.f. Modul de a pronunţa cuvintele, silabele şi sunetele. ♦ (În teatru, cinematograf etc.) Artă de a pronunţa corect şi clar un text. [pr.: ţi u . – var.: dícţie s.f.] – Din fr. diction, lat. dictio, onis. Trimis de claudia,… … Dicționar Român
competenţă — COMPETÉNŢĂ, competenţe, s.f. Capacitate a cuiva de a se pronunţa asupra unui lucru, pe temeiul unei cunoaşteri adânci a problemei în discuţie; capacitate a unei autorităţi, a unui funcţionar etc. de a exercita anumite atribuţii. ♢ expr. A fi de… … Dicționar Român
dicta — DICTÁ, dictez, vb. I. tranz. 1. A pronunţa rar şi desluşit cuvintele unei fraze, ale unui text, pentru ca ascultătorul să le poată scrie întocmai. 2. A impune ceva în mod categoric, a obliga pe cineva să accepte ceva fără condiţii; a ordona. ♦… … Dicționar Român
exorciza — EXORCIZÁ, exorcizez, vb. I. tranz. A pronunţa cuvinte magice, a oficia o slujbă pentru a goni diavolul. – Din fr. exorciser, lat. exorcisare. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 exorcizá vb., ind. prez. 1 s … Dicționar Român
fonetic — FONÉTIC, Ă, fonetici, ce, s.f., adj. 1. Ramură a lingvisticii care studiază producerea, transmiterea, audiţia şi evoluţia sunetelor limbajului articulat. ♢ Fonetică generală = ramură a foneticii care studiază sunetele în general, fără să se… … Dicționar Român
graseia — GRASEIÁ, graseiez, vb. I. intranz. A pronunţa sunetul r în mod uvular sau velar (ca francezii). [pr.: se ia] – Din fr. grasseyer. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 graseiá vb., ind. prez. 1 sg … Dicționar Român
